Fratii Karamazov - Vol.2 by Feodor Mihailovici Dostoievski

Author:Feodor Mihailovici Dostoievski
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-03T23:00:00+00:00

I - ACASĂ LA GRUŞENKA

Aleoşa o luă spre Piaţa Catedralei, unde se afla locuinţa Morozovei, negustoreasa la care şedea cu chirie Gruşenka. De dimineaţă îi trimisese vorbă prin Fenia să treacă neapărat pe la dânsa. Descosând-o pe slujnică, Aleoşa aflase că Gruşenka nu-şi mai găsea astâmpăr, fiind stăpânită încă din ajun de o inexplicabilă agitaţie. În ultimele două luni, de când cu arestarea lui Mitea, Aleoşa fusese mereu pe la ea, fie că-l rugase frate-său să se ducă, fie din proprie iniţiativă. La vreo trei zile după ce Mitea fusese închis, Gruşenka căzuse la pat şi zăcuse greu bolnavă timp de aproape cinci săptămâni, dintre care o săptămână încheiată fără să-şi vină în fire. Se schimbase mult între timp, slăbise şi era palidă la faţă, cu toate că de vreo două săptămâni începuse să iasă din casă. Aleoşa o găsea şi mai atrăgătoare decât înainte şi simţea o adevărată plăcere să-i întâlnească privirea în clipa când intra pe uşă. Avea o altă privire acum, mai adâncă şi mai energică. Îţi dădeai seama imediat de transformarea ce se petrecuse în sufletul său, simţeai sălăşluind în el o voinţă fermă, echilibrată, statornică şi salutară. O cută uşoară i se săpase între sprâncene, dând chipului său drăgălaş o expresie meditativă, concentrată, aproape austeră la prima vedere. Nu mai rămăsese nimic din superficialitatea ei de mai înainte. Aleoşa era totuşi surprins şi i se părea curios oricum faptul că, în ciuda nenorocirilor ce se abătuseră asupra bietei femei – logodită cu un om care fusese arestat, chiar în seara când îşi unise soarta cu a lui, sub învinuirea de a fi savârşit o crimă înfiorătoare – în ciuda bolii ce o doborâse la pat îndată după arestarea logodnicului şi a sentinţei inexorabile ce-l ameninţa, Gruşenka nu-şi pierduse voioşia tinerească de altădată. Privirea ei, atât de mândră odinioară, avea acum o anume seninătate, deşi uneori răbufnirile unei vechi supărări îi aprindeau o văpaie sinistră în ochi. Supărarea asta ce mocnea de mult în inima ei, în loc să se domolească cu timpul, dimpotrivă se învenina din zi în zi mai mult, iar pricina pentru care îşi făcea atâta sânge rău era Katerina Ivanovna. Până şi în delir, când zăcea bolnavă în pat, îi pomenise mereu numele. Aleoşa îşi dădea seama că era cumplit de geloasă pe ea din cauza lui Mitea, a deţinutului Mitea pe care, deşi ar fi putut să-l vadă oricând dorea, Katerina Ivanovna nu-l vizitase măcar o singură dată la închisoare. Gelozia şi supărarea ei îi dădeau destulă bătaie de cap lui Aleoşa, singurul om căruia Gruşenka îi încredinţa zbuciumul său sufletesc, cerându-i de fiecare dată sfatul; iar el de multe ori nu mai ştia ce să-i spună.

Intrând pe uşă, era puţin îngrijorat. Gruşenka se înapoiase de curând din oraş; nu trecuse nici o jumătate de oră de când venise de la Mitea de la închisoare şi, după graba cu care se ridică de la masă spre a-l întâmpina, Aleoşa ghici că-l aşteptase până atunci ca pe ghimpi. Pe masă se aflau nişte cărţi de joc împărţite aşa ca şi când ar fi jucat până atunci „popa-prostul”.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.